Gesturi.

 Si atunci ti-ai plimbat usor palma pe obrazul ei, degetele au trasat contururi pe o portiune mica din gat si apoi s-au indreptat usor, in sus, spre buze, cuprinzandu-i astfel jumatatea din fata.
 Era atat comun, era cunoscut si totusi nu credea ca mai traise gestul.
 Intensitatea privirii lui ii dadea cumva o importanta aparte.
 Faptul ca el o voia acolo, pe aceeasi lungime de unda si fiecare traseu urmat de degetele lui aveau acest scop, sa o tina pe loc, prezenta cu el in moment si sa-i dea o semnificatie personala.
 Si fiori straini isi facusera loc prin ea, pe care avea sa-si doreasca sa-i retraiasca; iar mana lui pe fata ei incercand sa-i contureze o alta lume prin manuirea campului ei vizual aveau sa o faca sa ramana cu privirea fixata in zilele ce urmau sa vina, ceva mai traziu, cu momentul derulandu-se undeva sub un strat de praf al timpului.