Încă un fluture a zburat.

Ești stupid de sigur pe tine,de parcă ai fi orb sau și mai rău:lipsit de capacitatea de a-ți conștientiza sentimentele.Chiar nu simți răceala ce se adună în jurul tău?Nu simți că tot la ce ții îți aluneca printre degetele deschise?De amintiri știu sigur că ții strâns,chiar dacă doare uneori;e ceva al tău care nu se schimbă,care nu te dezamăgește,care îți zâmbește când aluneci în prăpăstii adânci.Dar restul:persoane,zâmbete reale,cărări noi,vise,ce faci cu ele?Le lași să zboare pur și simplu în vazduh;nu vrei să-ți închizi un pic degetele,să depui un minim de efort ca să păstrezi ce ai?
Știu că la început țineai palmele strânse,străpuns de frica de a pierde,dar acum?
Acum e o senzație veche și plină de praf nu?O comoară căutată îndelung,dar care ai descoperit că nu mai are nicio valoare.
Probabil nu ești sigur pe tine și nici orb și știu că încă ești capabil să simți atâtea lucruri,poate chiar ești mai puternic decât anticipasem și ai puterea de a-ți sorta sentimentele pe importanță,pe durerea ce o aduc cu ele,pe senzația de fericire de scurtă durată pe care o transportă prin tine.
Ești ciudat de complicat și știi asta.
Și poate încep să înțeleg de ce lași totul să plece la voia întamplării,fără să te zbați.Probabil ți-ai luat o vacanță,pentru că știu că ai îndurat multe furtuni.
De ce să ții în palme un fluture care nu mai vrea să stea acolo?A stat o perioadă și te-a făcut să zâmbești;probabil avea nevoie de un adăpost,de mâini calde,dar acum nu mai vrea.De ce să nu-l lași să plece,oricât de tare ar durea.
Probabil m-ai contrazice,zicându-mi că nu mai doare,că prea mulți fluturi,vise ai avut în palme și ai lăsat totul să zburde în bătaia vântului,rămânând în spate și privind.Nu te-aș crede dacă mi-ai spune asta.
Cred că ești puternic,dar nu îndeajuns,mai ai de pierdut multe până acolo.Și nu vreau să fii puternic,pentru că atunci nu vei mai fi tu,vei fi orbul sigur pe el de care am zis mai sus.
Nu vei mai încerca să convingi fluturele să rămână,de asta sunt sigură,dar visele ce le-ai lăsat baltă vor fi din nou în palmele tale.Pentru ele știu că vei lupta și pentru ele vei deveni mai puternic,fie că e bine sau nu.
O să pretinzi că nu observi,deși vei rămâne fără aer de fiecare dată când cineva va pleca.O să pretinzi că nu doare,deși o să lupți cu golul din stomac ce va dori să te îngenuncheze.O să pretinzi că nu-ți mai pasă,deși pe obrazul tău va licări de fiecare dată o picătură sărată.
Și vei pretinde în continuare că nu îți mai este dor,deși amintirile vor săpa răni în trupul tău deja obosit.