Obstacol.

Nu înțelegi ce te oprește.E ca și cum în fața ta se construiește treptat treptat un zid,pe care nu-l vezi,dar de care te lovești mereu,atunci când hotărăști să faci vreo mișcare decisivă.Fiecare temere sau frică ce te stăpânește,este încă o cărămidă în plus la acest obstacol din calea ta.
Tânjești după tot ce se afla acolo,după toate lucrurile pe care nu le poți atinge,dar care sunt atât de tentante.Te întrebi cum ar fi să le deții,să te simți înconjurat de ele,dar asta e doar un vis îndepărtat.
Cum ai putea să-ți controlezi temerile,să le arunci,să le faci să se evapore în răcoarea dimineții și să oprești această construcție?Dar soluțiile întârzie să apară și fiecare noapte încheiată aduce cu ea un nou pachet de îndoieli și ezitări.
Nu e ca și cum ți-ai dori să culegi stelele de pe cer,nici ca și cum ai vrea să înveți să zbori în înaltul albastru;acest zid păzește lucruri mult mai simple și mai banale,pentru tine de o importanță pe care nu ești încă capabil să o înțelegi.
Ai avea nevoie de siguranță și de ceva promisiuni,care să te împingă și să-ți dea forță să începi să dărâmi piedica din fața ta;de curaj,dar și de puterea de a uita,de a face față unor lovituri;ești atât de sigur că în spatele zidului vor fi numai vise gata să prindă viață,ești atât de sigur că nu va trebui să arăți în vreun mod sau altu că le meriți?
Așa că odată cu acest gând,faci doi pași în spate și îți spui că poate mâine vei reuși.Treptat descoperi și cât de periculos este cuvântul mâine,o iluzie care devine deja de prost gust.Maturizează-te.
Astfel că oricâtă frustrare ți-ar aduce acest zid,parcă începi să te obișnuiești cu prezența lui și să-i accepți restricțiile.Frica ți-a amorțit ființa și nu mai ești capabil să-ți faci ordine în gânduri și în dorințe.Nu mai ești capabil să-ți auzi bătăile inimii ce te călăuzeau înainte.Te întrebi dacă zâmbetele aflate în spatele zidului sunt reale sau fac parte dintr-o iluzie.Îndoielile te înconjoară și nu te mai lasă să faci nici măcar un singur pas spre acest ciudat obstacol.
Ar trebui să fii în stare să-ți controlezi trupul și mintea,să te așezi și să-ți pui unele întrebări.Poate te va ajuta.Un pas greșit te poate scufunda în întuneric este adevărat,dar s-ar putea să mergi și pe cărarea cea bună.
Frica va fi mereu acolo,dar dacă vei căuta mai adânc vei descoperi că poți face față multor lucruri.Poți lupta.
Aceste gânduri încep să pătrundă în haosul îndoielnic din tine și lucrurile parcă încep să prindă ceva culori și ceva îndrăzneală.
Un zâmbet vag se instalează pe chipul tău când te gândești că într-adevăr ai putea avea toate acele lucruri;că într-adevăr ai putea face față lucrurilor neprevăzute,că ai putea ascunde acea frică într-o prăpastie adâncă și să o lași să iasă la suprafață doar atunci când te simți în stare să-i faci față.
Îți vei transforma temerile ce te secau înainte de toate puterile,în aliați.Când te vei trezi,vei căuta lumina caldă a soarelui și îți vei uita coșmarurile.Vei privi zidul din fața ta și vei zâmbi,gândindu-te că poate astăzi măreția zidului va scădea și își va mai pierde din acea putere ce părea să te domine.
Cu gândul că ai dreptul la o luptă și că drumul pe care mergi ar putea fi chiar cel potrivit,cu restul temerilor îngropate adânc,aștepți fiecare dimineață să vezi cum obstacolul dispare încet sub privirea ta încrezătoare.