Asfalt,nopți și povești.

Ți-ai lăsat pasiunile și amintirile undeva ascunse în patul ce te așteaptă și ai pornit într-o plimbare care speri să aducă noutate și cumva experiența.
Luminile slabe,care dezvăluie orașul scăldat în întuneric,îți luminează chipul liniștit,dornic de călătorie,de cărări noi și zâmbete calde.
Este una dintre acele seri calde de vară,în care sunetele sunt estompate de numeroasele amintiri ale orașului,care acum se plimbă în compania ta.
Pașii tăi nu caută nimic,ci doar se bucură de senzația asfaltului,acum rece,pe care în timpul zilei au mers atâția trecători,care a fost îmbibat cu atâtea gânduri.
Ești fascinat totodată de această liniște înșelătoare,pentru că ești conștient că nu ești singurul nocturn și de asemenea nu ești atât de naiv încât să mai crezi că și orașul adoarme odată cu căderea nopții.
Străbați stradă cu stradă și privești diferitele clădiri,observi lumina de la unele geamuri și uneori reușești să-ți intersesctezi drumul cu al unui trecător necunoscut,care izbutește să-ți stârnească interesul asupra lui și a poveștii sale.Trebuie să aibă una.
Asta ești tu ,un culegător de povești.Ai vrea să le auzi pe toate,să înveți și tu la rândul tău să-ți spui povestea,dar mai întâi de asta trebuie să ți-o construiești.Poate asta te-a alungat din cerșeafurile albe în întunecimea nopții.Dorința unei povești?
Dar nu,orașul nu te lasă să navighezi pe gândurile și dezbaterile tale interioare.Te atrage spre căi pe care nu le cunoști,dar în care ești dornic să descoperi gramul acela de măreție,oricât de întunecate,părăsite sau vechi ar fi.
Plimbare ta te face să te gandești la acest oraș prin care îți porți pașii zilnic,ca la o ființa cu puteri imense.Ai impresia că este capabil să audă gândurile oricărei persoane,să-i patrundă în amintiri și să-i absoarbă poveștile.
Acum orice străduță ascunsă,bancă sau stație de autobuz îți dai seama că păzește câte un secret,o amintire.
Orice nume sau frază scrijelită neglijent pe pereții clădirilor atât noi cât și vechi au o poveste a lor.Orice felinar a luminat atâtea scene și chipurile atâtor oameni.Orice clădire adăpostește atâtea suflete.
Te simți acaparat de dorința arzătoare de a descoperi fiecare secret,de a te lăsa înconjurat de sentimentele străine,de a învăța tot ce-ți este încă necunoscut.
Realitatea ta?Lumea ta?Încă se îneacă în cearșeafurile ce te așteapta.Dar ești atât de fascinat,încât în suflet îți pătrunde dorința ca această noapte să nu fie învinsă de primele raze ale soarelui.Ești sigur că atunci totul va dispărea,chiar dacă puritatea orașului în nuanțele aprinse ale dimineții are ceva aparte.
O adiere dulce a vântului,ce poartă cu ea poveștile la care râvnești cu atâta ardoare,te aduce la realitate.Noaptea e prezentă,iar aerul mai rece decât la  începutul plimbării tale.În locul în care ești încep să ajungă frânturi de muzică și de voci entuziasmate.Realizezi că acum începe crearea diferitor povești.Acum.Iar tu?Te indrepți spre singurul loc unde îți poți stăpâni realitatea,unde orașul nu te mai copleșește cu măreția lui.Îți lași trupul să se întindă pe asfaltul rece și încerci să te gândești la cine a mai trecut pe acolo sau dacă gândurile tale sunt asemănătoare cu ale vreunui alt trecător banal.
Răceala nopții și a asfaltului,mirosul specific,adierea vantului,șoaptele îndepărtate,liniștea întreruptă de frânturile unei melodii,ecoul unor pași care-și lasă în urmă amintirile,toate te înconjoară,te inundă.
Cerul,de acolo de unde ești tu,pare un tărâm necunoscut,păzit de blocurile înalte.Luna e un vis îndepărtat,pe care chiar ai vrea să o zărești,dar știi ca nu e locul potrivit.
Învăluit,închizi ochii și te lași în voia milioanelor de senzații pe care le trăiești.Uiți tot și încerci să auzi orice mișcare.
Prima îndepărtare a întunericului te face să te ridici ușor,să-ți întinzi trupul înțepenit și să-ți porți pașii spre patul care s-a săturat de așteptarea îndelungată.
Nopțile vor urma,iar tu vei descoperi orașul treptat treptat.Vei reuși să creezi acea poveste.