Trecutul.II.

Pasii ii erau curiosi dar totodata ezitau pe podeaua veche si prafuita.Abia putea zari ceva in intunericul desavarsit si ii era frica sa inainteze.Se opri dupa ce trecu pragul usii si incerca sa gaseasca un intrerupator prin apropiere,dar nu reusi.Insa dupa ce se lovi de cateva ori intr-un dulap pe care nu putea sa-l vada izbuti sa gaseasca deasupra lui niste chibrituri si o lumanare,pe care o aprinse.Nu o ajuta cu mare lucru,dar acum putea sa distinga mobilierul casei si pe unde trebuia sa paseasca ca sa nu se loveasca sau sa se impiedice.
Cu pasii putin mai grabiti inainta prin holul ingust spre urmatoarea camera,unde se opri brusc in mijloc.Tinea lumanarea in mana ce-i tremura,de frig sau de frica nu putea sa-si dea seama si lasa valul instant de sentimente sa o patrunda in fiecare particica a corpului,dorinte sau vise,dezamagiri dar si asteptari.
Plutea peste tot un aer inchis,dar ea putea sa distinga acel miros familiar,acel parfum al cuvantului acasa;putea sa distiga miresmele a patru anotimpuri  imbibate in fiecare obiect luminat slab de flacara lumanarii.
Curiozitatea o impingea din toate unghiurile si se indrepta grabita spre geamurile acoperite de perdelele groase ce nu lasau lumina slaba a soarelui tomnatic sa patrunda inauntru.Le dadu la o parte cu grija,dar totusi reusi sa starneasca un nor dens de praf si incepu sa tuseasca brusc.Tusea ei spargea linistea absoluta a casei,iar atunci cand se opri aceasta i se paru ciudata pentru prima data si si-ar fi dorit sa auda in fundal zgomotul televizorului din apartamentul ei micut,ce era mai mereu pornit.
In sfarsit acum putea vedea camera in intregimea ei:paturi,dulapuri,covoare imbibate cu praf in care fata isi lasa urmele pasilor;tot ce tine de o casa fata putea zari,putea cauta si-si putea satisface curiozitatea.Lasa lumanarea aprinsa intr-o cana,desi acum nu mai avea nevoie de ea si incepu sa deschida pe rand sertare,usi de la dulapuri si usile celorlarte camere pana cand noaptea intunecase casa din nou si lumanarea se arata iarasi folositoare.
Acum ea era in acea prima camera in mijlocul ei,asezata pe covor si inconjurata de o gramada insemnata de fotografii.Privirea ei era pierduta undeva departe,in vremurile cand casa era calduroasa,plina cu miresme si zambete.Visa in intuneric uitand ca ceasul este acolo undeva si inca o urmareste.
Ar fi vrut sa simta imbratisarile,urarile,sa simta caldura ce o raspandeau toate pozele,dar pierduse sansa.Pierduse tot,in afara de aceasta veche amintire plina de lucruri de care ar fi trebuit sa fie inconjurata cu atata vreme in urma.
Abia acum isi punea intrebarea:"Ce facea ea aici?".Vroia dovezi le-a gasit,vroia amintiri desi stia ca nu avea cum sa le recupereze,vroia imbratisarile si zambetele atat de mult visate si nu avea altceva de facut decat sa spere la ele in continuare.
S-a luptat pentru tot ca acum sa fie coplestia de toate.
Nu putea sa se intoarca acasa acum.Da,ajunsese in momentul in care realizase unde ii este adevarata casa,numai ca acum putea sa-i faca unele ajustari cu descoperirile realizate,astfel incat sa numai aiba niciodata astfel de indoieli.Pusese ultimele piese ale imensului puzzle al trecutului ei.
Trebuia sa doarma acolo.Desi nu era o intrusa se simtea ca una si frica se asternea treptat atat in ea cat si in jurul ei;dar nu avea ce face.Incerca sa mai aprinda cateva lumini,dar nu reusi.Nu cunoastea pe nimeni din imprejurimi si ii ramanea o singura solutie.Se duse si inchise usa cea mare,se intoarse in cercul de fotografii pe care si-l crease si lua o patura cu ea.
Mai cauta o lumanare si adormi pe jos ,ghemuita sub patura straina,cu flaraca luminandu-i chipul si dezvaluindu-i temerile din vise.