Trecutul.

Impinse usor poarta veche si ruginita de atata timp,in care nici o mana nu o atinsese.Aceasta protesta la atingerea fetei si scoase un sunet neplacut,ce sfasie linistea care inconjura intreaga casa.
Nu isi mai amintea de cand nu mai fusese aici.Avea doar rareori parte de fragmente de amintiri calde si pline de zambete care-i dovedeau ca avusese o copilarie fericita,dar oare mai conta?Luptase atat ca sa ajunga aici,batuse la mii de usi si pusese aceeasi intrebare de atatea sute de ori,iar acum ajunsese unde dorise,dar ce folos?
Locul semana vag cu decorul ce-i insotea mereu amintirile incetosate.Acum era asa de pustiu,de rece si neprimitor,casa privind-o parca ca pe un intruns ce-i deranjase somnul linistit.In visele ei,in pozele prea putine pe care le gasise,casa raspandea caldura si fericire,era inconjurata de verdeata,iar poarta era mereu deschisa pentru oaspeti
Isi aducea aminte,asa cum statea in fata portii,nehotarata daca sa-i treaca pragul sau nu,de o poza in care o tanara,imbracata intr-o rochie inflorata,tinea in brate un nou nascut si il invaluia intr-o privire atat de protectoare;iar langa ea un tanar chipes ce-i inlantuia talia cu ambele maini,uitandu-se cu caldura atat la ea cat si la fiinta din bratele ei.Se presupunea ca pruncul invaluit in privirile iubitoare ale celor doi era ea.
O lacrima aluneca din ochii fetei si cazu direct pe pamantul rece din fata portii.Atunci ea inspira adanc si intra in curtea gri,lipsita de culoarea trecutului,cu dorinta de a-i da viata.
Pasea nesigur,nestiind ce sa faca de aici inainte.Trebuia sa vada tot ce tine de acel loc,sa strabata fiecare portiune si sa-i descopere toate secretele.Trebuia sa se inece intr-un trecut necunoscut si sa uite de prezentul ce-l lasase in urma odata cu scartaitul portii.
Dand un ocol casei fara sa-si realizeze pasii isi dadu seama ca ar trebui sa gaseasca cheia,care i-ar putea deschide usa,veche dar totodata mare si impunatoare.
Cei doi tineri din poza plecasera de aici cu zambetul pe buze,credea fata,plecasera cu gandul de a se intoarce, dar nu au mai facut-o,iar ea ajunsese aici.Deci cheia ar fi trebuit sa se afle intr-un loc banal in care de obicei oamenii o lasa ca un alt membru al familiei sa o gaseasca,intrucat satul micut si zona linistita in care se afla casa ar fi exclus posibilitatea furtului si a precautiilor impotriva acestuia.
Cu gandul acesta incepuse sa caute peste tot,in locuri mai mut si mai putin probabile,iar intr-un final o gasise.Langa usa din spate a casei,care dadea spre gradina,era agatata pe zid o oglinda,acum zgariata si crapata.Fata,cand ii semnalase prezenta,se apropie si se privi indelung in ea si isi dadu seama cat de mult crescuse.Nu era genul de persoana care sa nu foloseasca in general oglinda,dar acum vedea parca pe altcineva acolo.Crescuse intr-adevar si abia acum realiza.Cu inca un val de lacrimi in ochi pe care incerca sa-l inabuse,parca fiidu-i rusine de peretii straini,se uita cu o oarecare teama in spatele oglinzii.Si acolo gasi cheia cautata;era una veche si destul de grea,ruginita de trecerea timpului,perfect compatibila cu imaginea usii pe care trebuia sa o deschida.
Se mai invarti cateva clipe indelungate prin gradina supusa toamnei insorite,lasandu-si gandurile sa pantrunda fiecare particica din locul acum devenit al ei.Desi nu-si dadea seama traia aceleasi sentimente ca in  fata portii,era dominata de frica,frica de ce-ar putea fi dincolo de usa,de ce-ar putea gasi si afla.
Inspira pentru a doua ora in acea zi puternic,adapostind aerul tomnatic in ea ca o pastila pentru curaj si se indrepta spre usa ce i se parea ca un paznic pregatit sa-si apere teritoriul.Intoarse cheia inauntrul broastei si impinse usa cu hotarare.
Spre deosebire de poarta,usa nu dadu niciun semn de protest,ci din contra parca o invita in intunericul dens al casei.

...