Noaptea.

Si simti cum noaptea nu-ti da voie,te incatuseaza si pune stapanire pe tine,particica cu particica.Te invaluie in intuneric si parca te obliga sa inchizi ochii cu speranta ca va fi mai lumina.Iti acapareaza gandurile si te pune sa inoti intr-un ocean de imagini fara nicio legatura intre ele.Imagini dureroase pe care le vrei uitate,sterse sau cel putin inecate in strafundul memoriei.
Nu vrei sa inchizi ochii si sa te lasi in nestiinta,nu vrei sa te trezesti brusc in mijlocul intunericului dens si sa te intrebi indurerat unde esti si ce s-a intamplat.
Iti place invalmaseala gandurilor din mintea ta la sfarsitul zilei,nestiind care dintre ele are cea mai mare insemnatate.
Nu vrei sa uiti pasii si cararile pe care le-ai strabatut in ziua ce e pe sfarsite,dar stii ca noapte va sterge ce va dori.
Iubesti sa creezi povesti interminabile pentru ziua ce va sa vina,dar nu iti place ca mereu povestea se pierde usor in ceata somnului,iar dimineata nu mai aduce nicio ramasita din ea.
Urasti puterea pe care o are acest intuneric asupra ta.
Inchizi ochii resemnat,cu gandul ca poate nu va fi asa de rau.Dar in clipa imediat urmatoare ii deschizi avand impresia ca a trecut o infinitate si ca ar trebui ca soarele sa fie deja pe cer.Intredeschizi ochii tematori si zaresti un fir de lumina argintie,pare ciudat,dar iti faci curaj si lasi privirea sa se obisnuiasca cu ea.Nu e o lumina oarecare,este una puternica si diferita.Ajungi sa realizezi ca soarele e departe de a-ti lumina camera;ceea ce se joaca stingher pe perna ta sunt razele lunii,ce vor sa-ti arate farmecul noptii.
Curios!Nu e ca si cum nu ai fi vazut luna pana acum,dar cum toate gandurile iti sunt prea incurcate si noaptea destul de ciudata,luna se adauga pe aceeasi lista.Te trantesti cu capul pe perna si lasi lumina cea noua sa-ti mangaie fata si sa-ti patrunda in trup si in minte.
Nu stii de ce dar nu-ti mai poti tine ochii deschisi si te lasi purtat de o senzatie calda in timp ce razele lunii iti acopera corpul intr-o ceata densa a uitarii.Simti liniste si un fel de eliberare,acea eliberare de care iti era atat de frica,acea uitare;dar nu poti sa i te impotrivesti.Ochii refuza sa se mai deschida,iar mintea se goleste incet incet,lasand o prea dureroasa si perfecta liniste.
Intuneric si liniste,cu asta ti se termina mai mereu ziua,trupul tau nu poate invinge,iar mintea se lasa mai mereu inundata de ceata densa si de tacerea ademenitoare.
Ai nevoie de acel zbucium,de vitalitate,de griji si vise.Ai nevoie de zgomotul gandurilor tale,iar in starea noua care te-a acaparat incepi sa simti caldura,mereu familiara si mult asteptata,dar nu intotdeauna prezenta.Simti o raza firava ce curand iti acopera intregul chip si atunci deschizi ochii increzator si zambesti la vederea luminii.Razele soarelui sunt ca o franghie de care te agati cu disperare in speranta diminetii,iar dimineata a venit si te cuprinde in realitatea ei,iti reda in mare parte ceea ce noaptea luase de la tine.
Esti constient ca ai pierdut cate ceva si incerci sa-ti amintesti,dar in zadar.Ridici trupul amortit din plapuma plina de somn si zambesti gandindu-te ca azi vei umple golurile ce noapte le-a lasat in urma ei.