Gheata.

Si simti cum cubul de gheta se topeste usor,secunda dupa secunda.Esti constient de fiecare picatura si de zgomotul pe care aceasta il face in mintea ta,rasunand chiar si in cel mai indepartat colt al corpului tau.Nu stii daca e real sau nu,dar asta este ceea ce simti.Fiecare picatura este ceva din tine,o slabiciune a ta.
Intr-o zi,si poate nu a trecut asa de mult timp de atunci pe cat ai tu impresia,o furtuna te-a atacat,te-a invaluit in furia ei si ti-a zdruncinat toata fiinta,schimband tot ce avea sens in viata ta.Furtuna bineinteles ca nu a durat o vesnicie,dar cand a luat sfarsit a lasat in urma dezastrul.Te-a lasat pe tine in mijlocul unor ruine in care credeai atat de mult.Nu puteai sa stai acolo si sa astepti o noua furtuna care sa-ti dea o ultima lovitura,asa ca te-ai ridicat cu picioarele tremurande si ai incercat sa iti revii.Ai incercat sa  zambesti si sa reconstruiesti totul,dar ce puteai ridica din daramaturi,din lucruri care-si pierdusera valoare in ochii tai?Nimic.Ai incercat sa zambesti din nou si sa arunci ramasitele furtunii.A trecut ceva vreme pana cand ai reusit sa faci curat si ai fost mereu constient ca au mai ramas lucruri de care nu te-ai putut atinge,dar pe care le-ai ingropat cat de bine ai putut.Asa ca acum oricat de imperfect ar fi fost sufletul tau,era gol.Picioarele te sustineau atata timp cat credeai asta,atata timp cat credeai ca nu a mai ramas nimic din amintirea acelei furtuni si ca ranile de atunci sunt complet inchise.Daca doar o clipa,o simpla secunda te-ai indoi de aceste lucruri,cosmarul de atunci te va acapara din nou.
Si astfel tot ce ai facut tu ca sa duca la acea furtuna,atatea mii de sentimente si gesturi,de pasi si glasuri,de cuvinte si povesti,totul a fost transformat in picaturi de gheata si ai reusit sa dai viata acelui cub de gheata,de care esti mereu constient si de care depinzi.
Si acum iti dai seama si simti cum se topeste,dupa cat te-ai chinuit ca sa-l creezi si sa ascunzi totul,sa uiti,acum cu fiecare picatura iti revine o imagine din trecut.
Dar sunt doar imagini.Realizezi un pic uimit ca imaginile din timpul furtunii si din dezastrul de dupa sunt doar imagini si atat.Durerea de atunci s-a evaporat cu timpul si inca iti este greu sa crezi,inca te astepti sa rasara de undeva din strafundul constiintei tale;dar nu va aparea.
Cubul de gheata se va topi usor,negrabit de nimeni si te va curata de cele mai urate cosmaruri,va lasa in  urma lui acel suflet curat,dar nu gol.Amintirile vor ramane ca vagi cicatrici de care iti aduci aminte doar atunci cand le vezi.
Ce-ti domina fiinta este frica unei noi furtuni,dar daca ai reusit sa faci fata uneia esti pregatit si pentru altele,pentru ca stii ca nu te vor afecta la fel de mult.Vor fi doar ca niste ploi scurte de vara.
Si acum zambeste si lasa tot ce a fost inghetat in tine sa zburde in razele soarelui,lasa-i pe toti sa te cunoasca cu tot cu cicatrici si amintiri.