Ai probleme.

Scuza-ma ca-ti zic,dar ai probleme,mari.Dar probabil stii asta deja.As incerca sa te inteleg,din nou,dar nu vreau sa simt ce simti tu,mi-e frica de durerea ta.Stiu ca sunt egoista,dar mai stiu si de ce natura e durere ce-ti strabate trupul.Pot sa vin langa tine sa stii.Pot sa te tin in brate daca vrei.Pot sa-ti soptesc incurajari,dar atat.Poti sa tipi la mine,poti sa faci orice,dar daca incepi din nou sa plangi sa stii ca o sa plec.
Au trecut atatea clipe,ti-am sters de atatea ori acele lacrimi,dar de fiecare data izvorau pana la epuizare.Incepeam sa ma intreb daca o sa se epuizeze vreodata.Dar se opreau atunci cand oboseai si atipeai si curgeau din nou cand probabil incepeau cosmarurile.
Te-am vegheat de atatea ori,intreaga istorie am ascultat-o parca pusa pe repeat in fiecare noapte.Mi-ai zis de atatea ori sa te las singur,dar nu pot,nu pot sa te las sa infrunti asa ceva singur.Sau nu puteam inainte.Acum imi pare rau,dar m-am luptat destul,acum fiecare lacrima a ta a trecut si prin mine,iar fiecare lovitura pe care ai indurat-o a fost vazuta de mine.Nu mai sunt imuna,atat de imuna,as vrea,dar imi pasa si sincer nu mai stiu ce sa fac.Am incercat,iar tu stii.
Acum te voi lasa sa faci ce vrei,sa te lasi condus numai de haosul din tine.
O sa incerc sa aflu,sa inteleg.De ce o persoana ca tine ar iesi afara cand cerul da sa cada peste trecatori,ploaia sa loveasca fara mila,iar fulgerul este singura sursa de lumina?
De ce ai pleca din adapostul tau daca stii ca vantul te va forta sa te intorci?
De ce ai inainta cand stii ca prapastia e atat de aproape?
De ce ai merge pe un drum necunoscut cand stii sigur ca te vei rataci?
De ce ai inainta in larg cand stii ca valului nu-i va pasa si te va scufunda in adancurile marii?
De ce te-ai duce sa vezi rasaritul cand stii ca soarele nu va mai fi acolo,ci inecat in nori unde tu nu poti ajunge?
De ce te-ai aventura in adancurile padurii cand stii ca nu vei mai gasi drumul de intoarcere?
De ce ai mai cauta un parfum de mult raspandit in zare?
De ce ai mai cauta poza pierduta cand stii ca vantul a luat-o?
De ce ai mai cauta pasii lasati cu atat de mult timp in urma pe nisipul ud cand stii prea bine ca un val i-a furat?
De ce ai incerca sa apelezi acelasi numar cand stii ca nimeni nu-ti va raspunde?
De ce ai pregati in fiecare seara doua cani cu ceai cand stii ca tot singur vei sta la masa?
De ce ai face atatea lucruri care stii ca te ranesc si te vor rani,de ce sa plangi cu fiecare ocazie pe care o ai.Asa se vede de aici sa stii.Vad ca nu-ti pasa de tot ce te inconjoara,vad ca vrei sa retraiesti si niciodata sa traiesti acest moment.
Am realizat,dar tot nu pot sa te ajut.
Te vei avanta mereu in furtuna,desi stii ca te va rani si lacrimile iti vor curge siroaie.Vei incerca sa zambesti si sa speri ca de data asta va fi altfel.
O sa realizezi si tu,dar nu o sa fiu eu cea care te va convinge ca totul a trecut,ca ploaia a sters totul si ca soarele inca nu a uscat intreaga portiune.
Soarele te va incalzi,iar eu voi fi acolo langa tine sa vad cum ochii tai zambesc,iar privirea ta va fi limpede,fara nicio durere ascunsa.