sâmbătă, 12 decembrie 2009

Ceva nou.


E cald si bine unde te afli acum.Dar esti singur,gandurile iti invadeaza capul,iar miile de sentimente din interiorul tau se lupta sa ajunga la suprafata.Faci cativa pasi si lasi caldura sa-ti invaluie intreg corpul.Pasii devin din ce in ce mai multi,explorand deja toate colturile incaperii.
Pasii nu mai sunt de ajuns si nici spatiul de care dispui.Incepi sa te simti inchis undeva,intr-un loc in care nu apartii.Nu poti sa transformi locul intr-un lucru care sa-ti apartina.Sau poate locul e de mult al tau dar nu iti dai seama.
Poate locul e propria ta viata.Poate fiecare pas reprezinta o etapa din ea,poate fiecare respiratie reprezinta o amintre,poate fiecare colt al camerei reprezinta locurile,lucrurile si persoanele tale preferate.Poate podeaua pe care calci e drumul parcurs de tine in fiecare zi,poate peretii ce te inconjoara reprezinta peisajul ce te inconjoara pe tine mereu.
Camera e lumea ta in miniatura,e reprezentanta vietii tale,e banalul si specialul tau.E tot ceea ce reprezinti tu.
Dar odata si odata o sa arunci o privire spre geam,unde e lumea ce deja nu iti mai apartine,unde totul e un haos total si unde e frig,unde plutesc prea multe ganduri si unde pasii nu poti fi numarati.Geamul reprezinta vointa ta.
Vointa ta de a fi diferit,de a nu face parte din peisajul celorlalti,de a te inconjura cu incredere si de a nu-ti amesteca pasii cu ai celorlalti,de ai personaliza.
Dar peisajul din spatele geamului tau pare mai atragator ca oricand.Acum vrei sa vezi cum e in acel haos,vrei ca nimeni sa nu-ti mai recunoasca pasii,vrei ca nimeni sa nu fie afectat de sentimentele tale.Vrei sa le inchizi in tine si sa vezi pentru prima data cum e sa fii altfel decat adevaratul tu.Vrei sa simti frigul.
Ai avut parte pana acum doar de frigul tau,dar acum e altceva,e alt frig,e un frig al tuturor,nu e numai al tau si va lovi pe toata lumea in acelasi mod,nu numai pe tine.
Deschizi usa.N-ai deschis-o de atata amar de vreme.Te scufunzi intr-un imens al nerabdarii si al curiozitatii.
Dar totusi ce are ziua asta atat de diferit?Nu stii si nici nu are rost sa te mai intrebi.Pasii parca ar vrea sa porneasca fara fiinta ta.Deschizand usa vantul te loveste din plin.Aduce cu el atatea lucruri,dar care nu pot fi auzite de tine.Te mai gandesti inca odata daca faci bine.
Iesi in sfarsit din acea camera.Iesi din lumea ta si pasesti cu nepasare spre acel ceva ce reprezinta adevarata lumea.Primii pasi sunt condusi de caldura lumiii tale,dar e atat de frig in noutatea in care ai patruns.Vantul parca te pedepseste pentru nesabuinta pe care ai facut-o.Vrea sa te trezeasca si sa te convinga sa te intorci inapoi.Dar nu-si da seama cu cine vrea sa discute.
Discuta cu tine,un om insetat,care trebuie mai intai sa fie lovit ca apoi sa-si dea seama ca a gresit. Insufletirea pasilor a inghetat,iar ochii tai nu vad ceea ce s-ar fi asteptat.
Esti singur,mai singur decat ai fost vreodata in lumea ta proprie.Haosul este prezent,dar tu nu poti sa-l simti.El este adus in cantitati minime de vant,care inca vrea sa te protejeze,care inca nu vrea sa te trezeasca.
Renunta!Asculta vantul!Opreste-te si asculta franturile de ganduri din acea aglomeratie,da-ti seama cat de crude sunt si cat de lipsite de sentimente si de culoare.
Ai amortit.Te-ai oprit.Ai inchis ochii si ti-ai lasat mainile pe langa corp dezamagit.Incerci sa trezesti caldura din adancul sufletului tau ca sa te ajute sa inaintezi,dar nici ea nu tine cu tine azi.Cu ochii inchisi visezi.Visezi la cum ai fi vrut sa fie lumea,dar nu are rost.
Te intorci si impinsa de vant patrunzi usor pe usa camerei tale,a lumii ce iti apartine si in care cei ce te inconjoara au sentimente.Unde e cald si unde atunci cand este frig mereu exista cineva caruia chiar sa-i pese.
Dar si vantului i-a pasat,a vrut sa te ajute.Asta e singura dovada pe care o ai ca in acea lume exista un inceput,dar este ingropat adanc undeva,iar cand vei fi destul de pregatit vei iesi din nou cu incredere si il vei cauta.Il vei dezgropa si il vei raspandi peste tot.
Si atunci vei putea sa iesi din lumea ta.
Atunci vei putea simti adevarata caldura si adevaratele sentimente.
Dar acum stai si incalzeste-te ajutat de caloriferul lumii tale,reprezentat de persoanele la care tii.
A fost deajuns pentru o zi,poate chiar si pentru o viata.

Un comentariu:

  1. In primul rand prea tare poza, in al doilea rand prea tare postul :X:X:X
    Camera mea ma reprezinta dar fara lumea de afara nu as fi putut sa fiu ceea ce sunt acum. :D
    Besc :X >:D< :*

    RăspundețiȘtergere

Lasa te rog un semn ca ai trecut pe aici:)

Powered By Blogger

Arhivă blog

Persoane interesate