Amintire.

Trecuse atat de mult timp de atunci.De cate ori o visase si de cate ori s-a gandit la ea zile in sir.De cate ori mersese pe strada cu speranta ca ea ii va iesi in cale.Probabil ca si in acest moment imaginatia ii juca vreo festa,dar nu are cum!Ea e acolo,la cativa pasi de el.Da,ea este!

Ea e fata care era pe plaja vara trecuta.

E cea care imi rostise un puternic “Poftim” si un soptit “Cu placere”.

E cea al carei zambet se intrecea cu stralucirea soarelui.

E cea ai carei pasi i-am numarat si ale carei urme le-am urmat fara sa stie.

E cea care atunci cand imi intalnea privirea,ma facea sa mi-o retrag brusc;era prea patrunzatoare.

E cea a carei atingere accidentala si neobservata mi-a trimis fiori in intreg trupul.

E cea pe care am vazut-o alergand prin nisipul fin.

E cea pe care o asteptam in fiecare zi,sperand ca doar voi prinde picatura de curaj.

E cea pe care am vazut-o sarind intr-un picior de durere,fara sa pot sa fac nimic,dar care era amuzanta.

E cea pe care valurile marii au adus-o cine stie de pe ce taram si pe care eu nu am stiut sa o pastrez.

E cea care de atatea ori mi-a intors spatele si niciodata nu am putut sa o rog sa se intoarca,dar de fiecare data m-a surprins revenind.

E cea pe care nu o cunosc si nu stiu nimic despre ea,dar a carei existenta mi-a acaparat trairile.

E cea pe care am cautat-o dupa ce plecase in fiecare val si fiecare urma lasata pe nisipul rece.

E cea care atunci cand i-am infruntat privirea mi-a dat impresia ca ma implora sa raman.

E cea pe care o intalneam in orice umbra cand nu o cautam si era de negasit atunci cand am realizat ca am nevoie de ea.

E cea al carei par era purtat usor de briza sarata a marii si se cerea mangaiat.

E cea careia nu am reusit sa-i zic “La revedere” pentru ca nici macar “Buna” nu-i spusesem.

E cea care a pastrat amintirea verii vie si care a fost in gandul meu de atunci pana acum.

E cea care m-a facut sa vreau sa ma intorc pe acea plaja in fiecare clipa traita de atunci,doar doar va fi acolo.

E cea pe care incercam sa o transpun in fiecare fata ce o intalneam.Era imposibil.

E cea careia am vrut sa-I alung frica ce o avea pe chip si nu am stiut cum.

E cea pe care doar am privit-o.

Probabil ca il recunoscuse,pentru ca se apropia de el cu pasi nesiguri.Acum era langa el.Acum vara se intorsese in razele soarelui,desi e iarna.Acum destinul i-a adus inca odata impreuna.


:"-Ai plecat…si am ramas doar cu marea."

:"-M-am intors,dar nu mai erai…si am ramas doar cu marea."

Eram acolo.