O noua pagina.

In sfarsit a sosit acel moment.Moment special in care patrunzi pe taramul unui basm sau cel putin asa ai impresia.
O impresie frumoasa si unica.
Am patruns in peisajul basmului de iarna,un peisaj unic.
Iarna poate fi si frumoasa.Incearca sa o vezi.Incearca sa lasi vara in amintiri.Nu iti cer sa o stergi,nici eu nu as putea.Iti cer doar sa nu te mai agati de ea cu orice pret.Iti cer sa te dai jos din patul facut din fotografii ce iti aduc aminte de prezenta soarelui pe malul marii.E greu sa renunti la caldura oferita de el,dar nu e imposibil.
Arunca un ochi pe geamul camerei tale,iar daca ce vei vedea nu te va convinge sa renunti la amintirile verii,atunci vei pierde mii de alte amintiri ce ai putea sa le capeti.
Eu am reusit.Imi este dor de stralucirea verii,dar iarna…are si ea propria-i stralucire,pe care eu abia am descoperit-o.E atat de frumoasa,e prima pagina a unui nou basm pe care acum incep sa-l citesc.
Am patruns in albul iernii si in zapada ei catifelata.Totul in jurul meu era alb,stralucitor si parea atat de pur.Nu auzi nicio sopata,nici cel mai mic suras,totul era incremenit de frig,de gerul iernii.Mergi si strabati taramul, auzind doar zgomotul facut de pasii tai si de propria respiratie.Te uiti in spate si vezi urmele pasilor tai lasate in zapada.Te gandesti ca orcine te-ar cauta ar putea sa te gasesca.In tine se naste un sentiment de nesiguranta si ai impresia ca urmele te-ar putea trada,dar nu e asa si dupa alti cativa pasi te linistesti.
Ajungi in apropriere unei banci.E prima data cand o vezi si te intrebi oare cate povesti poate spune,dar si ea e acoperita de acea plapuma stralucitoare si rece;inca o ninsoare si va fi scufundata in imensul alb.Existenta ei va fi stearsa pentru cei necunoscatori,dar cei ce si-au spus povestea acolo o vor cauta si o vor aduce la suprafata,facand-o astfel singurul reper in acest ocean.
Si copacii au ceva de spus in aceasta pictura.Si lor le e dor de soarele verii.Probabil ca sunt tristi si infrigurati,dar tu nu ai de unde sa stii,privirea ta e furata de frumusetea lor.Fiecare creanga e acoperita de zapada,mai bine zis pictata,atat de exact sunt asezati fulgii.Drumul acesta imi va povesti basmul,dar pana atunci merg cu speranta ca doar doar va aparea cineva sa ma insoteasca.E prea rece cand sunt singura.

Am lasat in urma nisipul fin al marii pentru fulgii reci si unici ai iernii.
Am iesit din apele marii albastre doar ca sa ma scufund in oceanul zapezii.
Am renuntat la urmele trecatoare lasate de pasii mei pe nisipul ud pentru urmele lasate in zapada.
Am renuntat sa mai privesc valurile inspumate doar ca sa privesc o perioada fulgii cazand din cer si forma lor.
Am renunat la prosopul pus in zorii zilei pe nisipul rece,asteptand ca soarele sa rasara doar ca sa privesc iarna de la geam cu o cana cu ceai fierbinte in mana.
Am renuntat sa-mi mai construiesc castelul de nisip doar ca sa impodobesc bradul si sa pun un sentiment si o dorinta in fiecare glob.
Am uitat de mersul descult prin valuri pentru a scoate cizmele din cutie sa merg cu ele prin zapada.
Am uitat sa mai culeg scoici de pe plaja imensa doar ca sa incep sa fac bulgari de zapda.
Am renuntat la caldura soarelui doar pentru a o descoperi pe cea pe care o pot raspandi cei dragi.
Am uitat sa mai cer soarelui sa-mi usuce lacrima de pe obraz,acum ii cer iernii sa o inghete.
Am renuntat la tine,din lipsa de curaj si acum merg spre necunoscut sa vad ce poate sa-mi ofere.
Am renuntat la amintiri.Dar atunci de ce inca le visez?Si de ce privirea se impotmoleste pe una dintre acele poze?
Vara va ramane,iarna va trece,primavara va veni,dar tu vei ramane tot acolo sa luminezi cerul intunecat.Vei fi mereu prima stea care apare pe cer,care va fura un zambet de pe buzele mele atunci cand o voi zari.