Valul.

Si cu prima raza de lumina ce cerul ti-o poate oferi te trezesti la realitate,dandu-ti seama ca esti in acelasi loc in care erai si aseara si ca nimic nu s-a schimbat.Iti lasi picioarele sa se obisnuiasca cu pamantul pe care trebuie sa calci si lasi senzatia ce te-a purtat in visare sa se raspandeasca din nou in intreg corpul.Degeaba,creaza doar durere si goluri atat de greu de umplut,imposibil chiar.Iti dai seama ca te ineci in acelasi val rece,inspumat si furios.Il lasi sa-ti cuprinda fiinta cu acea raceala,dovedind cat de slab esti si cat de mult doresti.Daca ai reusi sa sari peste el,ai vedea soarele si i-ai simti caldura,ai vedea o noua carare si ai descoperi noi simtiri.Dar e greu,atat timp ai stat langa el incat ai ajuns sa te obisnuiesti cu acea raceala,desi visele tale te vad mereu imbratisat cu o atata caldura.Loviturile valului iti sunt atat de familiare acum.Cum ai putea sa renunti in acest moment dupa atatea incercari.E ca si cum ai renunta la o parte din tine.Stii ca te inseli si stii ca ar trebui sa sari si sa lasi urmatorul val sa se dezvaluie in fata ta,stii...dar ce folos daca constientizarea nu te ajuta cu absolut nimic.Astepti caldura bratelor mereu deschise din visul tau sa te acapareze si sa-ti invadeze mintea si sentimentele.Atunci vei renunta sa te mai obisnuiesti cu raceala valului,atunci vei trece mai departe,atunci vei uita totul si te vei arunca in imbratisarea straina ce o vei cunoaste treptat treptat,ce mereu va trimite caldura in tine.
Atunci te vei afla pe linia de granita.In fata ta soarele te va incalzi si iti va povesti amintirile sale,care seamana atat de mult cu ale tale.Atunci din spate vantul va bate cu putere,transmitand furia valului parasit.Dar ciudat este ca vantul nu a fost trimis sa te doboare.Nu!El e prezent doar ca sa te indemne,sa te impinga mai repede spre soare.Nu poti sa te impotrivesti si depasesti granita cu pasi nesiguri.Te lasi invaluit de o mireasma calda imbibata cu sare si de mangaierea vantului ce parca isi cere scuze pentru interventie.Nisipul e cald,iar apa te asteapta,soarele iti zambeste,iar tu te uiti inapoi.Realizezi lucruri si ramai fara amintirile dureroase ce aveai impresia ca te tin in viata.
Realizezi ca valului i-a pasat,ca te-ar fi imbratisat,dar nu a facut-o din motive ce vor ramane intotdeauna doar o ceata densa pentru tine.Te-ai intoarce inapoi,dar vantul nu te lasa.
Valului inca ii pasa.Te-a ranit destul.Intoarce-te spre soare!