Un drum interminabil,ce pare ca nu vrea sa mai ajunga la destinatie.
Priviri aruncate pe furis,care nu se stie daca vor sa se intalneasca sau nu.
Umbre ce sunt urmarite cu atentie doar ca o metoda de reasigurare ca cineva mai e langa tine.
Dorinta.
Pasi ce nu stiu in ce directie sa o ia,temadu-se de apropierea ta.
Nesiguranta.
Doar mii de ganduri amestecate,visuri trezite si amintiri rememorate,se invalmasesc in mintea ta,nestiind care e mai importanta.
Frica e acolo si se imprastie usor usor printre trupurile voastre, frica de respingere.
Dar ce poate face dorinta intre doi necunoscuti,intre doi straini pe care drumul i-a adus pe aceeasi carare.Poate...sa trezeasca prea multe sentimente,ce vor aduce un ocean de confuzie unde nu trebuie...sa aduca tacere.
E ceva trecator,dar de durata:va trece timp destul pana dorinta va disparea.
Iar tu vei astepta.Nu vei face absolut nimic ca dorinta ta sa prinda viata.Vei astepta sa se faca din ce in ce mai neinsemnata.Nu lupti,pentru ca ai impresia ca nu ai arme,pentru ca ti-e frica de razboi,pentru ca sunt atatea reguli pe care trebuie sa le urmezi.Pentru ca esti tu,iar carapacea facuta din amintiri si intamplari recente,de zambete pline de viata,e atat de calduroasa,incat e prea greu sa iesi din ea.
Drumul continua,nesiguranta e acolo,desi n-ar trebui.Cand vei simti liniste si pace in tacere,cand nu vei simti frica,cand vei sti…atunci vei iesi din intunericul primitor si atat cald,atunci vei imbratisa tot ce te inconjoara;vei simti aroma sarata a marii imprejurul tau si atunci te vei schimba.