Vroiam.

Ce zi frumoasa!
Ce vreme!Ce soare!
Am iesit afara;imposibil sa stai in casa cand norii isi arata diferitele forme si frunzele se cer prinse in mana ta si admirate.
Era frumos,de aproape iti venea sa dansezi in mijlocul drumului invaluita de razele soarelui atat de generoase.
Era placut,dar nu de ajuns.Nu eram implinita.Vroiam sa vad infinitul cerului fara obstacolul blocurilor din jurul meu.
Vroiam sa simt pamantul moale acoperit de frunze sub talpile goale,in locul cimentului fara suflet.
Vroiam sa sa ma intind pe jos intr-o gramada de frunze si sa fiu inconjurata de copacii mareti a unei paduri dese si vad cum patrund razele de soare prin coroanele lor ce se dezbraca de haina usor usor.
Vroiam sa dansez in mijlocul padurii,iar toate frunzele copacilor sa cada ca la un indemn conduse de vant si sa ma inconjoare ca o ploaie.
Vroiam sa culeg florile,ce le vazusem intr-o florarie,de pe un camp pustiu.
Vroiam sa stau intinsa langa tine pe un deal maret si sa ma intreb de ce se grabesc norii si in ce loc se duc.
Vroiam sa alerg in bataia vantului si sa inalt zmeul multicolor din visul meu.
Vroiam sa stau in ploaie,dar acompaniata si de soare.Sa-i fac pe cei doi sa se cunoasca si sa se inteleaga si la capatul acestei intelegeri sa apara minunatul curcubeu si sa-l rog sa ma poarte prin culorile sale.
Vroiam sa fiu cu tine!
Vroiam sa fiu cu natura!
Vroiam sa fiu singura!
Vroiam...
Si am visat!