Si daca iti zic ca nu mai am putere,nici forta necesara,iar dorinta scade cu fiecare minut ce trece.
Nu mai pot sa-mi continui lupta.Cedez incet incet.
Am visat pana acum,iar acum am ajuns sa cred ca am gresit.De ce?Pentru ca m-am trezit prea brusc,iar lucrurile din jurul meu,lumea,se misca prea repede.
Ma simt ca o barca pierduta in larg si purtata de valurile inspumate ale marii,vreau sa ajung la mal.Vreau ca apele sa se linisteasca,iar marea sa fie limpede si sa reflecte cu maiestrie razele soarelui si ale lunii.
Voi reusi sa ajung la mal?Voi ajunge sigur,candva.
Dar cate lucruri voi pierde pe parcurs?Cate sentimente si persoane dragi?Nimeni nu stie,iar eu voi fi singura care va trebui sa afle.
De ce a trebuit sa ma trezesc?Era atat de bine acolo.Erai tu,singurul element din prezentul meu,
si eram inconjurata de amintiri,de gramada de poze,de zambete,de pasi grabiti sau tematori.
Dar dorinta m-a trezit.Aveam impresia ca visele iti ascund dorintele,dar nu a fost asa.Am vrut sa ating ploaia,am vrut sa fiu mangaiata de ea,am vrut sa ma invaluie,sa ma inunde.Am vrut sa fiu una cu ea,sa fiu o picatura din ea.
Acesta dorinta m-a trezit.Visul nu mi-a zis nu si mi-a adus ploaia acolo in acea lume.Dar era rece,prea rece,iar picaturile din ea contineau fiecare cate un motiv care sa ma convinga sa ma trezesc.A reusit.
M-am trezit cu o singura lacrima prelingandu-se pe obrazul meu rece.Ce cauta acolo,oare subconstientul mi-o trimisese?
Nu!Era pur si simplu ultima picatura de ploaie din visul meu.
Si ea ma va ajuta sa prind pasul lumii din jur,ma va ajuta sa ma trezesc definitiv.
Dar din pacate ea nu stie ca eu pot visa si cu ochii deschisi.
Acum am capatat impresia ca gresec atunci cand visez.
Dar voi lupta si voi capata puterea de a merge odata cu lumea din jurul meu,voi capata puterea de a nu mai ramane in urma.
Iar cand voi reusi,visul va fi din nou lumea mea.