Partea II
Stai.Mintea vrea sa o trezeasca si ii arata chipul lui.Cu atatea detalii,atat de exact.Ce dor ii fusese de imaginatia ei.Niciodata nu o dezamagise.Usor se ridica in picioare si inspira adanc.
"-Te-am asteptat."
Fata tresari.Acea melodie venea din spatele ei.Nu!Nu mai vrea imaginatie.vrea doar o minte goala.Dar inima o indemna sa se intoarca,oricum ce avea de pierdut.
Dupa o mica ezitare se intoarse.Era acolo,cu chipul ravasit si cu fiinta asemanatoare unui val inspumat din largul marii.
Cu pasi nesiguri si cu maine tremurande,fata scoase frunza din buzunar si i-o oferi.
"-Cred ca iti apartine."
O adiere brusca a vantului presarata cu lacrimi sarate alunga frunza din mana fetei si o purta lin pe apa limpede a lacului.
Fata se uita dupa ea.Era singura dovada a sentimentelor lui.
Baiatului nu-i pasa.Avea nevoie sa stie de ce venise.Avea nevoie sa stie ca-l iertase.Avea nevoie sa-i simta trupul rece si sa-l incalzesca.
Nu putea sa astepte si cu aceeasi pasi siguri ca si cei de dimineata se apropia de ia si o imbratisa.
Cate senzatii le inundau trupurile,cata electricitate era in jurul lor.
Fata gresise cand crezuse ca inima ei o aduse aici.Atractia inimii ei cu cea a baiatului ii purtasera pe amandoi in acel loc.De ce?Era mai presus de orice gandire,era doar un sentiment profund:dorinta de a forma o singura inima,cu un singur rost in acea lume uriasa si care sa simta aceleasi lucruri.
Acea imbratisare avea sa dureze cu siguranta o eternitate.
Fata ridica capul de pe umarul lui si se uita sfios spre lac.
Baiatul se apleca si ii sopti usor la ureche:
"-Nu-ti fa griji pentru frunza,ea va mai uni candva alte doua suflete."


P.S:Pentru cei care au avut ideea unei continuari (Criss si Andreea:x-sper sa nu va dezamagesc asteptarile),dar si pentru ceilalti.