Stop this train!

Ce bine este sa te simti copil din nou!
A trecut totul prea repede,ca peisajul din spatele unui geam prafuit atunci cand mergi cu trenul.Atunci cand realizezi ca in fata ochilor tai se desfasora un peisaj mirific,atunci trenul se deplaseaza si te poarta spre un alt taram unde alte lucruri iti vor fura privirea.
Asa vad eu.Ce pot vedea ochii unui adolescent?Oare valoreaza ceva?Oare cei "mari" vad lucrurile altfel decat noi,asta fiind motivul pentru care suntem atat de diferiti?Nu stiu,trist dar inca nu mi-am dat seama.Acum doar presupun.
Abia acum cand trenul m-a purtat departe de copilarie si mrejele ei,abia acum imi dau seama cat de minunata era si cat o sa-mi lipseasca.Din pacate trenul nu are statii unde sa poti sa cobori si sa te bucuri indeajuns de ce iti ofera viata,trenul are doar scurte opriri,care nu sunt niciodata de ajuns.El merge inainte mereu,nu il intereseaza pe cine ai intalnit sau cum te-ai simtit atunci cand el s-a oprit din mers.Pentru el este important sa iti arate tot ce are de aratat,sa-si indeplineasca misiunea.Iar tu nu poti sa te impotrivesti.Tu doar trebuie sa culegi cat mai mult din locurile si etapele vietii vizitate si sa astepti cu drag,frica sau curiozitate ultima si singura statie adevarata,care contine mai mult necunoscut decat celelalte.Mult mai mult...
Dar totusi daca una dintre opriri e adolescenta,cine zice ca in acel cadru specific nu iti poti construi propria scena a copilariei.
Am reusit:intr-o zi in care soarele nu iti transmitea nicio raza de speranta eu am reusit sa ma simt un copil din nou.Sa simt nisipul din parc sub talpile mele.Nisipul care m-a indrumat spre un leagan.Nu am ezitat si m-am asezat.Iar vantul a inceput sa ma legene usor.Era ca si cum lanturile leaganului pe care le tineam atat de strans cand eram mica acum imi aduceau acea energie inapoi.Cu cat vantul batea mai tare cu atat leaganul ma purta mai sus,vrand parca sa-mi arate ca cerul poate straluci si atunci cand soarele nu e prezent,poate straluci cu ajutorul norilor atat de unici fiecare.Stand asa si leganandu-ma mi-am dat seama ca imi lipseste ceva,atingerea mamei,care atunci imi lipsea si care m-a facut sa-mi dau seama ca atunci cand ajung acasa trebuie sa-i reamintesc cat de mult tin la ea.
Dar bineinteles ca acea clipa de copilarie a trecut. A fost o raza de soare intr-o zi ploioasa,a fost o acadea colorata in mana unui adult,a fost un trandafir pentru ea, o floare a copilariei pentru mine,un copil mai mare ratacit in intunericul noii opriri in care trenul m-a aruncat fara sa-i pese de ce am lasat in urma.
As putea trece si peste aceasta oprire cum am trecut si peste celelalte,poate candva imi va fi dor de ea.Dar acum nu pot face fata ploii care cade intruna si ai carei stropi nu-i cunosc si nu le recunosc atingerea.As putea,daca ai fi tu langa mine,dar te-am pierdut,dovada copilariei mi-a fost furata si nu stiu daca se va intoarce vreodata sau va fi pierduta pentru totdeauna.

Stop this train
I wanna get off
And go home again
I can't take the speed it's moving in
I know I can't
But honestly, won't someone stop this train?

So scared of getting older
I'm only good at being young
So I play the numbers game
To find a way to say that life has just begun.

P.S:Poza nu-mi apartine :">. Iar versurile sunt din melodia lui John Mayer:Stop this train.