Ma astepti de mult timp?

A venit din nou acea clipa.Momentul in care un val inspumat navaleste furios pe plaja ta pustie.
Si ghici ce.Nici de data asta nu poti sa-l ocolesti sau sa sari peste el sau sa te dai cativa pasi in spate,sa fugi.Nu,tu stai in fata lui cu talpile goale pe nisipul ud si parca il astepti,parca esti gata sa-l primesti cu bratele dechise.Si mai ghici ceva,nici el nu se va da inlaturi din calea ta,chit ca plaja iti apartine.Nu,iti va invalui picioarele si treptat tot corpul si te va purta in largul marii.Te va purta salbatic atat de departe de tot ce e al tau.Iti va face cunostinta cu marea intr-un mod brutal.Te va duce in vartejurile apei,iar tu vei observa miile de nuante de albastru.Vei simti caldura dar si raceala apei.O vei cunoaste cu sau fara vointa ta.
Dar ai de facut o alegere.Valul tine cont de acest mic si neinsemnat lucru pentru el,dar posibil important pentru tine.Poti sa lupti si sa incerci sa ajungi din nou la suprafata,sa ajungi acasa sau poti sa te lasi purtat in aduncurile apei si in intunecimea ei.Poti sa o descoperi si sa faci parte din ea,sa fii o parte din ea;o parte insemnata.Poti sa renunti la nisipul fierbinte ce sclipeste in razele soarelui sau fie el si rece acoperit de zapada si poti incepe sa visezi.Poti cunoaste ceva nou.Poti incerca sa descoperi si sa iubesti.
Si iti place sa visezi numai tu poti sti cat de mult,sa vezi lumea in culori deschise,sa zambesti si sa dai valori nepretuite celor ce te inconjoara.Iti place sa stergi defecte.Si numai tu stii cat de mult nu suporti ca trebuie sa te trezesti si sa te impiedici de primul hop.Asa ca iti spun de pe acum ca vei renunta la tot ce ai avut pana la acest moment doar ca sa fii o parte din intinsul marii.Sa visezi o vesnicie.Sa nu te trezeasa nimeni.
Dar te mai pun o data sa ghicesti.S-a intamplat vreodata ce ai vrut tu?Rareori.Si intamparea asta nu face parte din ele.Asa ca pregateste-te sa te trezesti.Marea vrea sa te duca inapoi.Ai vazut prea multe.E drept ca te-a pus sa alegi in prima instanta,dar s-a razgandit;are dreptul nu?Poate te considera periculos.
Asa ca incearca sa fotografiezi tot ce te inconjoara in memoria,uneori atat de frageda a omului si pregateste-te sa te duci acasa.
Spre deosebire de brutalitatea cu care ai fost luata de pe locul tau,acum valul se va rostogoli cu atata pace pe plaja,incat parca ii este frica sa nu te raneasca.De ce nu  a facut asta si la inceput?E greu de spus si nici nu prea ai cum sa-l intrebi.
Tot ce-ti ramane de facut este sa te trantesti pe nisipul rece acum inconjurat de intunericul noptii,sa respiri si sa inspiri regulat si sa-ti asculti bataile prea repezi ale inimii,sa astepti sa se incetineasca,poate nu le vei mai auzi deloc.
Ce s-a intamplat?Doar marea nu se asteapta sa uiti tot ce ai vazut si ce ai simtit,frica,deznadejduirea,abandonarea,speranta.Doar nu vrea sa renunti la visare acum ca ti-ai incarcat bateriile.
Si inchizi usor ochii si incepi sa vezi si sa simti marea inconjurandu-te,imbratisandu-te si te lasi purtat in intunecimea visului.Poate acolo va fi lumina.Poate cand te vei trezi vei fi cu adevarat imbratisat de ea.
Si cu speranta asta inchizi ochii in fiecare moment in care iti e permis.Ai ajuns si la performanta sa poti visa cu ochii deschisi.Sa poti spera in orice colt al plajei pe orice ai calca.
Cand se va termina?Marea nu te mai primeste.Unde ai putea gasi ceea ce ai vazut si ce ti-a scapat printre degete?Cui ai putea sa ceri ceea ce ai tu nevoie.
Cauta.Paseste.Continua.Poate intr-o zi cineva va veni din spatele tau,iti va pune mainile la ochi si te va intreba:”Ma astepti de mult timp?”