Dar nu e asa cum pare.Poti sa te intorci si sa fii intampinat de maini calduroase gata sa te prinda si sa te incalzeasca.Ce rost are sa mergi spre necunoscut.Pe cine crezi ca vei intalni?Lumea a incetat de mult a fi acel loc care a fost candva;acum nu mai are cu ce sa te rasplateasca,oricat de special te-ai dovedi a fi.Dar tu inca speri.Ceva ce s-ar putea ca numai tu sa ai.Acea picatura din tine care te invaluie si care te face sa vezi partea stralucitoare a tot ce te inconjoara.
Dar esti crud si nepasator,oricat de special ai fi.Ai lasat totul in urma,fara ca macar sa-ti iei la revedere.Recunoaste!Aerul si vantul rece te-au trezit la realitatea ta,te-au facut sa uiti,sa nu mai simti caldura mainii stransa in a ta,asa ca ai hotarat sa-i dai drumu.Te vei apara si vei spune ca a plecat singura.Doar voi stiti adevarul.
Dar chiar e pacat sa infruntati singuri frigul neindurator,cand va puteti tine de cald unul altuia.Tu esti plapuma plina de acel parfum numai de ea cunoscut si ciocolata calda ce-i va incalzi intreg trupul in mai putin de o secunda.Realizeaza!Deschide ochii!Nu o lasa sa plece.Sii ca si ea e pentru tine caldura lumii tale,nu-ti dai seama cat de frig va fi cand te vei intoarce acasa fara ea?
Cat de copii puteti fi uneori.E atat de clar si limpede,cand ea e la doar cativa pasi in spatele tau,distanta ce pare a fi pentru tine una cruciala.Chiar vrei ca lacrima sa-i inghete pe obrazul palid.Stii ca nu-i place sa faca asta.Uraste sa planga si tu urasti cand cauzezi asta.Da,e vina ta!Nu te mira.
Intoarce-te.Sterge-i lacrima.Si incalzeste-i din nou mana in a ta.Raspandeste valul de implinire in jurul amandurora si reda-i culoare obrajilor,acea nuanta ce ii e atat de caracteristica,dar mereu diferita.
De ce mai incerci?Nu-ti dai seama ca e in zadar?Nu mai inainta.Podul se va rupe.Paseste cu grija inapoi.
“-Dar mai e putin pana la capat si o sa gasesc razele soarelui”.Te inseli nu o sa ajungi niciodata fara ea la capat si razele soarelui vor fi reci si distante.
Nu te intoarce!Du-te dupa el.”Dar lumea mea nu e atat de departe,pot sa ma descurc si fara el”.Si tu te inseli,te vei rataci fara indrumarea lui si drumul spre casa se va indeparta de tine.Paseste inainte si veti trece amandoi podul subred.Impreuna sunteti puternici.Treziti-va!
Nu puteti renunta atat de usor la tot ce ati capatat pana acum.E prostesc si stupid in acelasi timp sa negi atractia la care sunteti supusi.E si mai prostesc sa va raniti singuri si in zadar unul pe altul cand stiti ca mangaierea celuilalta va vindeca de orice.
Lasati soarele sa va invaluie.Tu intoarce-te din drumul tau inutil ia-o de mana si treceti amandoi podul.Iar tu stergeti lacrima inainte ca el sa o vada,stii ca-l va durea.
Iar daca veti face asta veti mai pasi peste un obstacol aparut in calea voastra.
Si daca ajungeti de cealalta parte a imensului intunecat veti realiza ca tot ce ati facut si tot ce ati simtit a fost in zadar,dar va facut mai puternici pentru urmatorul pas.
"Insa ochii tai se vor pierde in noapte
Lasandu-ma pe mine-n urma lor"
Lasandu-ma pe mine-n urma lor"


E foarte tare postul. Mereu e asa. Esti tare. >:D<:X:*
RăspundețiȘtergereTe :*:X>:D<
Marfa !!!
(si nu eu vreau sa fie asa ;)-stii u pt ce)
Hei ai un premiu pe blogul meu.:)
RăspundețiȘtergere