Locul a ramas gol.

In sfarsit.Ceata a coborat usor si mi-a acaparat fiinta.Mi-a lasat sufletul si mintea goala.Ar trebui sa fiu suparata in privinta ei,sa incerc sa o alung,sa o scot din mine.Dar nu,ma simt prea bine si libera ca sa-mi pese.Stiu ca tot ce am si ce imi apartine va ramane acolo unde ii e locu in interiorul meu,doar ca pentru moment nu le pot simti si nici vedea.Acum e alb sau negru.E dragut si bine.Nu simt caldura ce a fost si nici frigu ce e acum.Totul e gol.Au fost momente in care am crezut ca voi ramane fara amintiri,trairi si simturi,dar stiam ca nu poate fi asa,ceata,oricat de puternica ar fi,tot trebui sa se ridice o data si odata.
Acum ma bucur de fiecare pas ce-l fac,pentru ca stiu ca nu se indreapta spre ceva anume.Pasesc doar pentru a privi si descoperi,nu pentru a gandi,intreba si inregistra.E ca si cum dintr-o data toate regulile ce erau intiparite in mintea mea,ar fi sterse,iar eu nu mai traiesc dupa un anume tipar.Imi dau seama ca lucrurile vazute in alb sunt frumoase,mi-e dor de curcubeul viu de dinaintea cetii,dar stiu sa apreciez puritatea albului si stiu sa ma obisnuiesc cu intunecimea negrului.Cateodata  imi vine sa iau o pensula si sa desenez in culori tot ce ma incojoara,dar am renuntat si am asteptat ca ceata sa se risipeasca.
Cuvintele capata alt sens acum,iar stralucirea soarelui lipseste,cand o sa ma intorc o sa-l strang cat de tare pot in brate.Sunt mereu singura in imensa lume si desi  ma simt atat de bine astept sa ma intorc.
Brusc zgomotul unui tunet arsuzitor a rupt cerul in jumatate,facand astfel ca mii de lacrimi sa cada din el.M-am oprit din mersul meu si am lasat picaturile sa ma invaluie.Erau atat de reci si triste,foarte triste.M-am uitat spre cer si am vazut ca acea crapatura era inca acolo eliberand mii de lacrimi.Am inchis ochii si le-am lasat sa ma poarte pe drumul lor si sa-mi povesteasca de ce au venit atat de grabite.Dar nu am putut sa inteleg nimic din ingramadeala de cuvinte pe care incercau sa le spuna asa ca am deschis din nou ochii si am reusit sa vad o picatura de ploaie ce nu se grabea sa atinga pamantul imaculat.Am vazut ceva in ea.Erai tu,privirea ta si acel zambet.Erai asa cum numai ochii mei te-au vazut.Erau toate calitatile tale puse la un loc fara nici macar o crapatura creata de vreun defect.Erai asa cu am crezut eu ca esti.Erai ceva din imaginatia mea,ceva ce bantuia prin mine de ceva clipe indelungate.Picatura oricat de incet ar fi cazut,s-a prabusit pe pamant,cu un mic zgomot aproape insesizabil,iar tu,ce-mi apartineai,ai fost distrus,ai disparut.In fiecare picatura era chipul tau, daca stateai sa privesti mai atent.Dar atat de concentrata fiind nu am observant ca picaturile nu-mi mai atingeau fata,doar ma ocoleau si se prabuseau,iar eu le priveam,dar nu simteam nimic,chiar daca erai tu in ele.
Inca un tunet groaznic a umplut linistea acelui loc gol si pasnic.Am privit din nou in sus si cerul isi recapata forma,lasand ultimile lacrimi sa cada linistite in calatoria lor.Ceata disparuse de mult fara ca eu sa mai observ.Lucrurile isi reluasera sirul normal si nuantele lor specifice.Iar eu am fost brusc si fara mila acaparata de miile da ganduri.Ma aflam pe acelasi drum cunoscut stand nemiscata cu ochii spre cer lasand ploaia reala sa ma trezeasca din ce-o fi fost tot ce mi se intamplase mai devreme.Probabil era o revelatie sau poate fulgerul argintiu ce brazdase cerul reusise sa ajunga si la mine.Am stat si m-am gandit timp de cateva secunde spre ce ar trebui sa ma indrept si mi-am continuat drumul.Ceva era schimbat in mine,ceva lipsea,unul dintre gandurile obisnuite nu se invartea incotrolabil prin capul meu cerand atentie.Ciudat.
Am mers si te-am vazut.Erai acolo.Dar gandul nu mai aparea.Corpul nu mai era strabatut de aceeasi  electricitate si emotie.Mintea nu-ti mai inregistreza miscarile si nu mai pune intrebari,nu mai crea povesti.Ceata te-a luat cu ea acolo sus,ploaia te-a sfarmat in picaturile ei,valul mi-a navalit in corp si a sters tot ce tine de tine,a lasat soarele sa lumineze pasnic.Povestile au fost uitate,sterse sau doar ascunse,nu stiu sigur.Dar stiu ca acum vad cine esti,nu creez doar povesti si un alt tu.Acum e liniste si bine,nu chiar ca atunci cand ceata ma acaparase dar e placut,indeajuns.
Te-am detronat,coroana a cazut,tronul sa sfarmat,iar locu a ramas gol.