Floarea copilariei mele

Te-am asteptat.Dar n-ai venit.
Floarea copilariei mele.
Imi era dor de tine.Vroiam sa vad cum ai inflorit,ce culoare au petalele tale si sa-ti simt noul parfum.Cand eram mica erai doar un boboc,ca si mine de altfel.Am avut grija de tine,te-am pazit si te-am iubit.Mi-as fi dorit sa te vad crescand,sper ca si tu pe mine,dar viata,cu numeroasele ei drumuri,a hotarat sa mergem pe doua separate.
Astfel ca dupa atatia ani cele doua cai au hotarat sa se uneasca sau cel putin asta simtisem eu.
Probabil am gresit.
Am mers cu tine in suflet,cu o dorinta arzatoare de a te revedea.Nu conta cine era in jurul meu,ce se intampla,nu conta la ce ma gandeam sau ce simteam,tu mereu ai avut locul tau rezervat in sufletul si mintea mea.Erai cu mine chiar daca nu-mi dadeam seama.
Nu!Gresesc cand zic ca erai cu mine,daca erai cu mine,te vedeam si ma bucuram.Tu de fapt erai in mine,in persoana mea,iar eu n-am pretuit acest mic,dar mare lucru.L-am considerat inutil la acel moment,pentru ca atunci aveam impresia ca existenta mea depinde de aparitia ta.Greseam,existenta mea depindea de constientizarea faptului ca tu existi.
Asta am descoperit acum.
Dar atunci,cand fiecare pas facut,fiecare respiratie si fiecare bataie a inimii mele te astepta si traia in amagirea ca vei aparea,atunci nu-mi dadeam seama ca mai intai trebuie sa existi si abia dupa aceea sa te astept.
Atunci cand speranta pune stapanire pe fiinta ta,speranta si asteptarea,atunci treci cu vederea multe lucruri mari,dar le observi pe cele marunte.
Am asteptat,insa si asteptarea are un sfarsit,dar probabil ca daca era dupa mine si in momentul de fata te-as fi asteptat.Stiu!Sunt naiva.
Dar trebuia sa-mi continui drumul,viata nu asteapta,ea te impinge de la spate sa mergi inainte.
Din pacate acel unic moment cand drumul meu ajungea la o intersectie cu multe alte drumuri,dintre care si al tau a trecut si nu o sa mai apara,tu nu ai venit,iar eu te-am asteptat,atat cat mi-a fost permis.
Poate ne vom mai vedea,dar cine stie cate lucruri vor mai aparea in viata mea,cati boboci de floare voi ingriji in adolescenta.Nu zic ca te voi uita.Asta nu! Zic doar ca poate voi uita sa-ti mai simt prezenta,sa-ti simt existenta intr-o parte din mine.Dar te rog lupta atunci cand vezi ca are sa se intample asta,lupta si adu-mi aminte ca esti inca acolo.
Chiar daca esti in mine,nu esti tu acolo,este o parte din tine,este aura ce te inconjoara,este cel mai pretios lucru al tau si sunt mandra ca-l detin.Adevaratul tu exista de fapt in viata altcuiva si infloreste in fiecare zi mai frumos,imprastiind in fiecare zi un alt parfum.
Te rog nu ma uita,stiu ca minutele copilariei mele au trecut,dar aduti aminte de mine,cu cata caldura si daruire am avut grija de tine,de acel tu care era si el copil.Fa-mi bucuria sa te vad cum infloresti.
Sa te vad,pentru ca deja te-am simtit cum ai facut asta,acolo unde esti intr-un colt al persoanei mele.